Energia eoliană este a patra forţă de producţie din România

Energia eoliană a devenit a patra forţă de producţie, devansând cărbunii, iar 70% din energia României din 2023 a fost verde, relatează Ziarul Financiar.

Cei 3.000 MW pe care România îi are în proiecte de energie eoliană au livrat anul trecut 14% din producţia de energie locală. Eolienele au devenit a patra forţă de producţie de energie din România, după hidro, nuclear şi gaz, dar peste cărbuni, care au ajuns să reprezinte doar 13%. Aproape 70% din producţia de energie a României de anul trecut au venit din surse lipsite de emisii de CO2. România a redevenit exportator net de energie, dar această victorie a fost înregistrată în contextul în care nu a mai fost nimeni să consume excedentul de producţie.

• Hackerii nord-coreeni, responsabili pentru 61% dintre furturile de criptomonede din 2024
• O tonă de petarde, găsită de polițiști în locuința unui bucureștean

Datele din raportul pe decembrie 2023 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) arată că anul trecut a adus un nou pas spre „înverzirea“ producţiei de energie locală, eolienele trecând în faţa cărbunilor, care au ajuns să reprezinte numai 13,4% din producţia de energie din România. Nu este pentru prima dată când eolienele iau faţa cărbunilor, o situaţie similară a fost înregistrată şi în 2021, dar devine clar că acest clasament, cu cărbunii care pierd din relevanţă, are mici şanse să mai sufere modificări în viitor.

Nu este pentru prima dată când eolienele iau faţa cărbunilor

Astfel, 33,4% din producţia de energie din România anul trecut au fost generate de Hidroelectrica. Urmează energia nucleară cu un „clasic“ de 19,3% din producţia de energie, iar podiumul este completat de centralele pe gaze, care au ajuns la o pondere de circa 17%. Eolienele ocupă locul patru, urmate apoi de cărbuni şi la o mare diferenţă de biomasă şi alte surse de producţie de energie. Ce este de reţinut este faptul că împreună sursele de producere de energie fără emisii de CO2 au generat 70% din producţia de energie locală, România fiind una dintre cele mai verzi economii din acest punct de vedere la nivel european.

În total, producţia de energie a fost de 56 TWh, arată datele ANRE, cu 5% mai mult faţă de anul 2022. Această producţie se referă exclusiv la capacităţile de peste 5 MW, deci datele nu iau în calcul aportul prosumatorilor, care au ajuns la o capacitate instalată de 1.400 MW, potrivit celor mai recente date. Vestea creşterii producţiei de energie ar fi putut fi bună dacă ar fi fost însoţită şi de creşterea consumului intern, lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, România a consumat anul trecut 54 TWh de energie, în scădere cu aproape 5% faţă de 2022 şi a redevenit exportator de energie. Tot datele ANRE arată că România a trimis anul trecut peste graniţe 13 TWh de energie, cu 75% mai mult faţă de 2022, în timp ce importurile de energie au fost de 10 TWh faţă de nivelul de 8,6 TWh din 2022.

Energia eoliană ar trebui să ajungă la o capacitate de 7,6 GW

Ca tendinţă, ponderea energiei verzi va continua să crească, având în vedere reluarea proiectelor de regenerabile, dar pe partea de consum evoluţia rămâne incertă. O şansă pentru redresarea consumului de energie este electrificarea economiei.

România ar trebui ca în următorii şapte ani să aibă o dezvoltare semnificativă pe zona de unităţi de producere de energie, vedeta fiind desigur energia verde. Astfel, dacă în vechiul PNIESC (Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice) România trebuia să ajungă în 2030 la 25 GW putere instalată, de la 18,6 GW în prezent, în actualul PNIESC ţinta este setată pentru 30 GW. Pe zona de proiecte solare, România ar urma să ajungă la o capacitate instalată de 8,3 GW, faţă de 5 GW în vechiul PNIESC şi 1,4 GW în prezent. Solarul va deveni astfel forţa dominantă ca şi capacitate din sistemul de producţie local, depăşind cei 6,9 GW ai Hidroelectrica. Energia eoliană ar trebui să ajungă la o capacitate de 7,6 GW, de la 5,2 GW în vechiul PNIESC şi circa 3 GW în prezent.

O altă tendinţă de urmărit, mai ales în contextul evoluţiei slabe a consumului de energie, este stocarea. La nivelul Transelectrica, operatorul sistemului naţional de transport al energiei, sunt în acest moment solicitări pentru punerea în funcţiune a 5.800 MW în proiecte de stocare a energiei, iar mai bine de jumătate din această capacitate are studii de soluţie. Cum doar pe plan intern la acest moment sunt proiecte de energie verde cu contracte de racordare la reţea de 9.500 MW, stocarea devine un business sigur. Totodată, în perspectiva în care consumul de energie nu va înregistra salturi fabuloase până la finalul acestei decade, creşterea PIB-ului fiind complet decuplată de cererea de energie, stocarea îşi găseşte cu atât mai mult locul într-un sistem energetic în plină transformare.